N-am vrut să fiu ca apa ce, dusă, nu mai vine,
nici ca şi norii toamnei ce trec şi nu mai vin,
nici ca un vis ce pleacă uitându-şi visătorul,
nici ca nimic ce lasă un neîntors alin...

- Am vrut, ca rândunica, să-ntorc de orice dată,
c-o nouă primăvară la locul neuitat,
ca soarele ce-ntoarce în orice dimineaţă
c-o faţă fericită spre unde-i aşteptat...

- Dar n-am fost ca nici una din câte pot să plece,
ci-am fost cum e iubirea cu foc ascuns şi mut...
Ce nu se poate smulge să plece niciodată
ci arde pân-la moarte tot unde s-a născut.

... Atâţia ani Isuse! - Câte plecări şi lupte,
iar eu sunt tot cu Tine mergând spre-acelaşi Ţel! ...
Acesta-i tot avutul ce mi-a rămas pe lume,
dar tot ce-am dat păstrându-l, e fum pe lângă el...