Se-ntoarce primăvara în fiecare an
şi prima primăvară tot mai adânc mi-o-ngroapă,
dar Timpul care trece cu umblet diafan
spre Dulcea primăvară dorita urmă-mi sapă.

Întoarce Mână Sfântă mai grabnic şi mai calm
în cartea vieţii mele poemele nescrise
şi pana mea grăbeşte-o spre cel din urmă psalm
cântat în faţa Slavei cu porţile deschise.

Iar când opri-mi-vei Timpul în Maiul însorit,
dă-mi harfa ce mă cheamă de Dincolo de vreme,
să-mi cânt peste milenii de alt Tărâm trăit
din altă amintire, eternele-mi poeme.