Arunc tot ce mă leagă,
Vreau să trăiesc eliberat!
Și de acum, viața-ntreagă,
În alergarea mea pribeagă,
Vreau să-nving al meu păcat!

Vreau să trăiesc în curăție
Cu sufletul și trupul meu.
Și-ntr-o lume care-mbie
Cu gândul înspre veșnicie
Să Îl slujesc pe Dumnezeu.

Dezbrac mereu, mergând în sus,
A firii grele legături
Înfășurate ca pe fus
Ce-n disperare m-au adus,
Prin cuvântul din Scripturi.

Prin Duhul Sfânt primesc lumină
Și părăsesc tot ce-i străin.
Și-mi curăț hainele de tină,
Căci Îl aștept cu dor să vină
Să-nvioreze-al meu cămin.

Nu merg pe căi neluminate
Ca să nu cad în gropi străine.
Mă feresc de-orice păcate
Ce duc sufletul spre moarte
Și-l îngroapă în rușine.

Cercetez mereu Scriptura
Ca să-nvăț statornicia,
Să primesc învățătura
Pentru-a îmbrăca armura
Și-a avea în duh tăria.

Arunc tot ce nu mă-nalță,
Tot ce nu mă duce-n sus,
Orice sfat, orice povață
Care nu e spre viață
Și spre slava lui Isus.

Caut părtășii sfințite
Cu acei ce au credință,
Ce au dragostea fierbinte
Și-a lor mers e spre ’nainte
Ca s-ajung la biruință.

Arunc tot ce mă mai ține
Rob celor de pe pământ
Și mă-nalț spre zări senine,
Spre cetatea cu rubine,
Spre Ierusalimul Sfânt.

Doar acolo-i bucurie
Și fericire-adevărată.
Cu Isus în veșnicie
În cereasca-mpărăție
Vreau s-ajung odată.

Arunc tot ce e vremelnic,
Fără vreun real folos.
Cugetând la ce e veșnic,
Răscumpăr timpul meu prielnic
Înspre slava lui Hristos.

El e Soarele ce-aduce
Pentru-ai Săi iubiți copii,
Prin jertfirea de la cruce,
Fericirea cea mai dulce
Sus în slavă, -n veșnicii.
Amin.
(Joi, 6 februarie 2025)