Mamă, iată cum soldaţii
împletesc din spini cunună...
Uite mamă cum cu ură
vreau pe frunte să I-o pună!

Mamă, uită-te cum Domnul
rabdă totul în tăcere...
Mamă, de ce oare mamă
rabdă El aşa durere?

Mamă, n-ar putea El oare
doar o vorbă să rostească
şi pe-aceşti vrăjmaşi cu toţii
într-o clipă să-i zdrobească?

Mamă, unde-i oare tata
ca acum şi el să vină
să ne ducem să le spunem
că Isus e fără vină?

- Fiul meu, Isus le rabdă
căci păcatul lumii-i mare
şi tot mare-i şi durerea
ce-o dă El răscumpărare.

- Mamă, dar de ce chiar Domnul
trebuie să pătimească?
- Fiule, n-a mai fost nimeni
ca Isus, să ne iubească!