Mamă, iată se-nnoptează
şi-abia-i ziua la amiază,
pe cer iată cum se-adună
norii negri de furtună.

Mamă vai, pământul iată
se cutremură deodată,
ţipă glasuri îngrozite,
vuie ziduri prăbuşite.

Fulgere pe cer brăzdează
toţi călăii fug de groază...
Mamă, unde ne vom duce?
- Vino fiul meu sub Cruce!

Căci de teama-ngrozitoare
doar sub Cruce-avem scăpare,
numai la Isus Cel Dulce
care suferă pe Cruce.

Numai Domnul care moare
ne mai poate da scăpare
căci din orişice pieire
doar sub Cruce-i mântuire.