Ce mulți mi-au fost prieteni! ...
ah, când mi-aduc aminte
cu câtă dărnicie tot sufletul le-am dat
că n-au fost taine-n gânduri
și-ascunsuri în cuvinte
și n-am avut comoară
să nu le-o fi-arătat.
Și-azi când mă uit...
dintr-înșii nici unul nu-i cu mine
s-au dus... și vai cu câtă răceală mi-au ieșit
nici bun rămas nici unul
n-a spus cum se cuvine
și mi-au lăsat în urmă
tot sufletul zdrobit.
Doar Tu Isuse Dulce
rămâi pe totdeauna
Același Bun Prieten,
Statornic și Curat,
toți mi-au cerut iubirea
și-n schimb mi-au dat minciuna -
Tu n-ai cerut nimica
dar Ceru-ntreg mi-ai dat!