Astăzi lângă mine am aflat o frunză,
cine știe oare pe-unde-a străbătut
de-a putut prin ziduri, biata, să pătrunză
pân-aici la mine în mormântul mut!
- Sora mea iubită, sora mea de-afară
ruptă ca și mine de pe-un ram iubit,
spune-mi ce anume vânturi te luară
oare ce haină mână te-a răpit?
Te creșteau călduțe razele de soare,
te-adormeau în zâmbet legănări de vânt,
ți-nsoțea iubirea cor de surioare
- și-astăzi stai cu mine
doi într-un mormânt!
Unde-ți este ramul plin de surioare,
soarele cel dulce, vântul iubitor...
cântecul de-afară unde este oare?
- ți-a rămas doar plânsul și-amintirea lor!
Sora mea iubită ce-ai venit de-afară,
ruptă ca și mine dintr-un loc iubit,
nu-ți mai plânge locul!
vine-o primăvară
când ne va renaște mult mai fericit!
Răsări-va iarăși Soarele Iubirii
și ne va renaște din acest mormânt,
eu în bucuria dulce-a înfrățirii,
tu-ntr-un mugur dulce legănat de vânt!