O, îngeri preaiubiți ai serii,
ai visului și-ai Amintirii,
vă cheamă-n seara Învierii
uitații fii ai Pătimirii!

- Aduceți noaptea liniștită
cu vălul tainic de-mpăcare
s-adoarmă inima zdrobită
cu liniștită legănare.

Întindeți ceața care-așterne
pe suflet pacea ei adâncă,
punând alinătoare perne
durerii ce zvâcnește încă.

Închideți geana ostenită
ce timpul nesfârșit îl rumpe
și-n biata inimă-amăgită
fiorul locurilor scumpe.

Aduceți visul care-i scapă
din ziduri și de sub zăvoare
și duce dorul de-l adapă
la mult doritele izvoare.

Dați sufletelor revederea
ființelor nemaiuitate
reînnoindu-le puterea
să-și ducă crucea resemnate.

Să-și crească-n taina rugăciunei
și mai aprinsă-n astă seară
adânca-ncredințare-a unei
nădejdi ce va să-nvie iară.

Și-a revederii mult dorite
ce nu va mai fi-atunci părere
când mii de clopote slăvite
vesti-vor și-a lor înviere.