Eu nu-s puternică, nici tare, dar slujesc
Atotputernicului Împărat Ceresc!
El poate -din femeia fragilă ca o floare-
Să facă o Mireasă luptătoare!

Eu nu sunt iubitoare, dar slăvesc,
Ador și laud Mirele Ceresc!
Când plâng și cânt de dor, de fericire,
El toarnă- n sufletul uscat iubire.

Eu nu sunt prea deșteaptă, dar aștept
Cuvântul de la Domnul Înțelept:
El spune când să încep, când să m-opresc,
S-ascult, să scriu, și-apoi pot să-I vorbesc.

Nu-s altruistă, însă inima mi-o-nchin
Cu dedicare Mielului Divin!
El poate –dintr-o egocentrică astenică-
Să scoată o Tabita darnică și vrednică!

De mă cred tare, singură mă lasă,
Și celui rău risc să îi cad în plasă!
În slăbiciuni, în boli, în prigonire,
Tăria Leului Se vede și în mine!

Eu nu exist cu-adevărat, doar sunt:
În Domnul mă ascund, trăiesc și zburd!
Din El, prin El și pentru El sunt toate:
Zbateri de azi și zbor spre libertate!