Aș dori să cânt un cântec pentru Tine
plin de dor și de-o nădejde de ne-nvins...
- însă pline de tristețe și suspine
îmi sunt limpezile ochilor lumine
și străin sunt - și mi-e locul jar aprins.

Aș dori să Ți-l trimit pe vântul serii
ca suspinul lui să-l cânte-ncetinel
și să-Ți lase peste ranele tăcerii
lacrimile trandafirilor durerii
care le-a trimis și care vin cu El.

Și-aș dori să-l lași naintea Ta să-Ți spună
ce statornică iubire l-a trimis
că n-a fost nici despărțire, nici furtună,
nici dureri și nici ispite s-o răpună,
ci-i curată ca un crin din Paradis.

Și-aș dori să nu mi-l uiți Tu niciodată
să-l păstrezi zălogul unui legământ
și-a iubirii din credința neschimbată,
care știu că va fi mâine-ncununată
de lumina împlinitului Cuvânt.

Fă să pot avea puterea de-așteptare
cu blândețea unei scumpe-ncredințări,
pân-la capăt jertfa dând-o cu-mpăcare,
să întâmpin Mult Dorita Sărbătoare
cu un cuget neumbrit de remușcări.