Acolo unde-afla-voi odihnire
un veșnic Mai va înflori mereu
cu cald veșmânt de cântec și iubire
acoperind cu drag mormântul meu.

Acolo liliecii albi în floare
și trandafirii roșii vor vorbi
mereu, că dragostea nemuritoare
de jertfă nu se poate despărți.

De veți afla acest mormânt vreodată -
mergând la el, să v-amintiți mereu
căci va grăi tăcerea-i necurmată,
de tot ce-a spus odată graiul meu.

Venind acolo sufletul ce-și duce
a vieții singuratice poveri,
simți-va-n gândul odihnit sub cruce
a Duhului duioase mângâieri.

Gândind acolo singur în tăcere
va ști cum să privească la pământ
ce clipă-i singuratica durere
și ce vecie-i al unirii cânt.

Veniți acolo dragi mulțimi plăcute,
căci și-n mormânt vă voi iubi, dorind
să simt cântări și lacrimi cunoscute
și duhul dragostei dintâi, trăind...

Cântați acolo-n dragostea-nfrățirii
și-n neschimbatul, primul, legământ -
cântarea neuitată a iubirii
ce și-n pământ și-n Cer doresc s-o cânt!

Eu voi cânta cu voi Acest Scump Nume
simți-mă-veți alăturea cântând,
căci pentru El eu am trăit pe lume
și pentru El nu voi muri nicicând!