Aș vrea să plâng un cântec trist
plin numai de durere
un plânset deznădăjduit
mai trist de cum e-un loc iubit
când toți cei dragi s-au prăpădit
- Așa un plâns de jale grea,
se poate, am să cânt cândva!

Dar și mai trist să cânt aș vrea,
mai trist de cum e-n ploaie
în toamne triste-un cimitir
cu tinere morminte-n șir...
- Și-așa un plâns de jale grea
se poate, am să cânt cândva!

Dar și mai trist aș vrea să plâng
un cântec de durere,
precum e-un leagăn părăsit
când îngerașul i-a murit
cu sufletul pe veci zdrobit...
- Și-așa un plâns de jale grea
se poate, am să cânt cândva!

Dar și mai trist de-așa aș vrea
să pot să plâng vreodată...
- Aș spune-atunci ce-amar de greu
e-aici și-n veci viața ta
când n-are pe Hristos în ea! ...
- Dar vai, o stare-așa de rea
nu-i plâns s-o poată spune-așa!