De ce, rază de april cernită-mi pari de tomnatice ploi?
Mă picuri cald pe pleoape și-n inimă șuvoi
Mă văd legat de tine în ochi blânzi de copii
Ce să mă fac cu mine, în anii mei târzii?

Cum mai stăluci spre oameni, de nu te-ntorci în soare?
Când undeva prin lume atât de des se moare
De ce cu sârg în noapte se-mprăștie neghina
Când totuși pe Golgota a biruit Lumina.

E bolta sfâșiată de ura lumii toată
Și vremea se apropie de marea judecată
Tresare-n flori creația dorind răscumpărarea
Și totuși pe Golgota a biruit iertarea

Cât mai suportă cerul, durerea, infamia,
Când Tatăl vrea să așeze în noi Împărăția
Peste sărmani ai lumii necazul și zdrobirea
Când totuși pe Golgota a biruit iubirea.

Toți cei săraci cu duhul Te așteaptă să revii
Tresaltă primăvara în anii mei târzii
Din piepturi de copii un cânt ceresc învie
Slăvind a Ta înviere, Isus, mărire Ție!

De ce, rază de april cernită-mi pari de tomnatice ploi?
Mă picuri cald pe pleoape și-n inimă șuvoi
Al Lui chip zugrăvește-mi pe suflet de copil
Unit să fiu cu cerul aici și-n veci, Amin!

✍️Ghiță Stoian
06.04. 2025