În zadar se mai grăbeşte
cel ce pleacă mai târziu,
alergarea lui sfârşeşte
cu un strigăt în pustiu.

Pentru mântuirea ta,
nu mai sta, nu mai sta!
Pentru cerul tău frumos
vin-acuma la Hristos.

În zadar se mai frământă
cel ce n-a vrut când putea
mila şi chemarea sfântă
şi-are vremea ei şi ea.

În zadar se mai căieşte
cel ce-a ars ce n-are preţ,
râsul clipei îl plăteşte
plânsul veşnicei vieţi.

În zadar va plânge-odată
vremea harului de-acum
cel chemat cu-atâtea lacrimi,
dar nu-i pasă nicidecum.

Câtă vreme încă este
cale şi prilej şi har,
nu uita de toate-acestea
căci curând va fi-n zadar!