Unde mi-aţi fost curate mâini
când vă puteaţi nălţa fierbinte,
de ce v-aţi odihnit atunci
când era vremea rugii sfinte?

Unde mi-aţi fost voi ochi curaţi
cu lacrimile calde oare...
De ce-aţi dormit când trebuia
s-aduceţi jertfa sfinţitoare?

Unde mi-ai fost tu grai aprins
cu-nmlădieri înduioşate,
de ce-ai tăcut, când trebuiau
mărturisiri nemaiuitate?

Unde mi-aţi fost paşi hotărâţi
cu urme-adânci şi strălucite
când trebuia să fiţi pe munţi
croind cărări neprihănite?

- Unde mi-ai fost iubirea mea
cea hotărâtă şi-alipită,
de ce-ai zăcut chiar când era
cea mai de neuitat clipită?

Unde-ai fost duh al meu smerit,
unde-ai fost râvna mea frumoasă?
- De ce-aţi tăcut, de ce-aţi dormit
când Domnul mi-a intrat în casă?