Nu șopti cuvinte rele
La urechea nimănui.
Mâine-n piață afli de ele
Și mulți vor ști de cele
Ce acuma-n șoaptă spui
La urechea omului.

Iar dacă atât de-adesea
Și cea bună-o afli rea
Cum o vei afla pe-aceea
Care i-ai greșit ideea,
Care de la spus e-așa:
Spusă cum nu trebuia.

Ochiul rău le vede rele
Toate câte alții fac.
Numai cele ale sale
Nu le vede că-s banale,
I-s frumoase și pe plac,
Nu le-ar lepăda în veac.

Nu te duce la mărul lăudat!
Nu asculta omul lăudăros!
Că te-ntorci cu sacul spart
Și nimic n-ai adunat.
De la cel mai mincinos
Să nu cauți vreun folos.

Nu spune nici bine-n șoapte
Că cei ce n-aud, dar privesc
N-au putere să accepte
C-ai vorbit cuvinte drepte.
Cu gând urât te bănuiesc,
Cad în cursă și bârfesc.

Vorbele drese cu sare,
Deslușit și clar le spune!
Și-au s-aducă alinare
Pentru toți din adunare
Și îndemn la fapte bune
Sau îndemn la rugăciune.
Amin.
(Vineri, 10 aprilie 2020)