Când inima-i sătulă de predici şi cântări
când nemişcat stă duhul la orişice chemări.

Când boala neascultării se-ntinde peste tot
când ochii a-i aprinde nimica nu mai pot.

Când nu sunt două gânduri şi suflete la fel
când paşii pierd cărarea şi râvna către Ţel.

Când dorul nu mai arde, când ochii se feresc
când pe cărări curate pustiurile cresc.

Când prima-nvăţătură şi primul legământ
şi prima părtăşie, tot mai uitate sunt.

Când întâlnirea-i rece, când vorbele s-ascund
când gheaţa se întinde mereu mai înspre-afund.

Când nu se-ndeamnă nimeni spre-un gând curat şi nalt
când fiecare vede doar vina celuilalt.

Când duhuri desfrânate prin toate au pătruns
când fiecare-şi are păcatul lui ascuns.

Când gura nu se lasă, când totul e-mpietrit
când totul e-ndărătnic şi trufaş şi răstit...... de nu poţi merge-acolo, cu lacrimi ca de foc
cu lacrimi... doar cu lacrimi!
- Să nu mai mergi deloc!

+


Fiii mei, luaţi aminte: Domnul Dumnezeu e Milă,
- dacă inima v-o moaie orice lacrimă umilă
dacă de-orice nedreptate voi vă depărtaţi cu silă
al Lui Nume Sfânt luci-va pe-a vieţii voastre filă.