Sfânta mea chemare,
cât am vrut mereu
să te 'nalţ mai tare
steag, spre Dumnezeu...
- Dar acum din toate
câte I-am dorit
Mâna Lui ce-mi poate
strânge fericit?

Crucea mea cea dulce,
cât am vrut frumos
să mi te pot duce
blând, după Hristos...
- Dar acum cu jale
văd şi plâng zdrobit,
cât de multă cale
te-am purtat silit.

Faţă strălucită
- cât am vrut cândva
slujba-nvrednicită
să mi-o poţi afla...
- Dar acum în mine
simt uimit şi mut:
Tot ce-i sfânt şi bine
numai Tu-ai făcut!