Oricine are-un suflet, gândească-se cu teamă
la vremea care vine să meargă să-l dea-n seamă.
Alăturea cu viaţa, în fiecare clipă
îi ţine umbră rece a morţii grea aripă.
Alăturea cu râsul i-e lacrima amară
cu orice dimineaţă i-e mai aproape-o seară.
Întâii paşi spre viaţă i-s primii paşi spre moarte,
ce una îi uneşte vine-alta şi-i desparte.
Sub cântecul de leagăn e-un imn de-nmormântare
şi clipa dintre ele e-atât de trecătoare...
Oricine are-un suflet gândească-se cu teamă
c-atât de-aproape este Acel ce-i cere seamă.