Mi-e dor de primăvară Doamne
Căci vremea ce-i acum afară
Până în suflet mi-a pătruns
Şi gândurile prind să doară
Şi mă întreb... Ce se întâmplă
De nu mai e nimic ce-a fost?
Nici iarna nu mai este iarnă
Nici omul nu-şi mai află rost
Şi-acum, în loc de primăvară
Afară ninge, bate vântul
Plâng prin zăpada aşternută
Zambile, atingând pământul
Iar iarba verde mătăsoasă
Ce ieri privirea-mi mângâia
Acum ascunsă e de albul
Căzut din ceruri peste ea
Şi iar mă rog... revarsă Doamne
Peste-al meu suflet pacea Ta
Şi peste tot şi peste toate
Rămâi Tu, Primăvara mea!

Vulcan-10-04-2025
Mary