Cum crezi să scapi vreodată
de-al tău păcat, neplâns,
când greaua lui răsplată
de-atâţia ani ţi-ai strâns?

Cum crezi să scapi de marea
răspundere ce-o ai
când ţi-ai uitat chemarea
şi patimii te dai?

Cum crezi să scapi de-acele
poveri şi datorii
ce-ţi sunt cu-atât mai grele
cu cât mai mult le ştii?

Cum crezi să scapi de-ocara
amarelor urmări
când îţi trăieşti fugara
viaţă-n desfătări?

Cum crezi să scapi în ceasul
Judeţului ascuns,
când o să-ţi ardă glasul
în cel mai greu răspuns?

Cum crezi să scapi de moarte
şi veşnicul ei chin
când stai de Cer departe
şi de Hristos străin?