Ce-ai mai de preţ pe lume
ca sufletul din tine?
La ce-ai putea cu-atâta
putere a mai ţine?
- Și totuşi ce netrebnic
ţi-l dai deşertăciunii
trăind în necredinţă
şi slugărind minciunii!

De sufletul şi timpul tău
să-ţi pară-n lume cel mai rău,
pe-al mântuirii tale preţ
dă-ţi aurul întregii vieţi.

Ce-ai mai de preţ acuma
ca timpul scurt prin care
poţi să-mplineşti cereasca
şi veşnica-ţi lucrare,
- şi totuşi ce pierzi oare
mai nebunesc pe cale
şi mai fără-ntristare
ca timpul vieţii tale!

Ce-ai mai de preţ în moarte
ca harul mântuirii
spre ce-ai mai pune-asemeni
tot aurul trăirii,
ce-ai mai pe veşnicie,
mai scumpă - şi mai una,
- şi totuşi cum nu-ţi pasă
c-o pierzi pe totdeauna!