Lăsaţi-mă să plâng... acuma
aceasta-i tot ce vă implor...
Vreau numai lacrimi, numai lacrimi,
lăsaţi-mi uşurarea lor.

Dacă puteţi să staţi de-o parte
şi să tăceţi, puteţi să staţi,
dar nu-mi grăiţi nimic nici unii
ci plânsul singur mi-l lăsaţi.

Mi-e sufletul prea greu, nu-l poate
nimic despovăra de tot
nici mângâiere, nici speranţă
ci numai lacrimile-l pot.

Durerea care geme-n mine
nu pot s-o ţin, nici s-o desprind,
nici în tăceri, nici în cuvinte
ci numa-n lacrimi şiroind.

Credinţa şi nădejdea-s duse,
nimic din ele n-a rămas,
iubirea singură-nsoţească-mi
amarul lacrimilor ceas.

Lăsaţi-mă să plâng...
- O, lacrimi,
despovăraţi lăuntrul meu...
Să plece toţi, să fiţi cu mine
voi, numai voi - şi Dumnezeu!