De n-ai uitat, de n-ai uitat
ce Jertfă te-a răscumpărat,
ce Sfânt Cuvânt ţi s-a vestit
- nici să nu uiţi pân-la sfârşit.
De n-ai uitat trecutul tău
şi vina umbletului tău
ca-n roade sfinte să le-ntreci
- de-acum să nu mai uiţi pe veci.

De n-ai uitat, de n-ai uitat
întâiul drum îmbrăţişat,
lumina primei bucurii
- nici să nu uiţi cât ai să fii.
Dar de-ai uitat de fraţii tăi
şi primele iubirii căi,
întoarce-te la ei curând
- şi-apoi să nu-i mai uiţi nicicând.

De n-ai uitat, de n-ai uitat
de ceasul cel apropiat
şi unde-s cei ce nu mai sunt
- nici să nu uiţi pân-la mormânt.
Dar de-ai uitat - şi-acum trăieşti
în căi şi-n fapte nebuneşti
- curând te vei trezi-ngrozit
în plâns amar şi nesfârşit.