E timpul să te scoli, căci anii
ţi s-au mulţit şi s-au scurtat,
avutul inimii duşmanii
plăcerilor ţi l-au prădat.

E timpul să te uiţi în tine
să vezi păcatul cum te-a-nfrânt,
cum nu mai ai decât ruine
din tot ce-aveai atât de sfânt.

Cum ţi s-a-noroit lumina
avută când erai curat,
cum doar ispitele şi vina
e tot ce-ai azi cu-adevărat.

E timpul ca să-ţi numeri bine
puţinii paşi ce ţi-au rămas
căci umbra serii-i lângă tine
şi noaptea-i numai la un pas.

E timpul să te-ntrebi cu groază
ce-i dincolo de pragul greu,
ce-ai să găseşti şi ce urmează
când mori vrăjmaş cu Dumnezeu!

E timpul, e timpul ultim poate,
când cerul tău mai stă deschis
şi când la uşa ta mai bate
îndemnul de Hristos trimis.