Aș vrea să scriu ceva
De mă ajuți Isuse
Despre a Ta iubire
Din vremi demult apuse

Aș vrea să spun de pot
Despre a Ta grădină
Ce ai pus pe om în ea
Și-a Raiului lumină

Când zorii dimineții
Peste râu se revărsa
Bucuros căutai grădina
Ca să-Ți vezi creația Ta

A fost bine și frumos
Pe-a grădinilor cărare
Câtă vreme pruncii Tăi
Au trăit în ascultare

La Lumina slavei Tale
Și a Ta prezență vie
Adam, fiul Tău de lut
Se grăbea la părtășie

Și atunci cu bucurie
Îi spuneai taine din cer
Cum a început război
Îngerul Tău cel rebel

Dar la umbră sub copaci
Îngerul negru tăciune
Mâinile și le frângea
Într-un plan de-nșelăciune

Pregătita-a el un măr
Cu atâta iscusință
Și începu să ispitească
Pe Eva cu stăruință

Atunci iată și Adam
A căzut în amăgire
Iar păcatul cel viclean
Ne-a lăsat ca moștenire

Dar iubirea Ta de Tată
Și înțelepciunea-Ți mare
A făcut pe loc cu un plan
Pentru-a omului salvare. Amin!