Temelia e Hristos;
Dar tu ce zidești pe ea?
Zidești ce îți spune Duhul
Sau zidești ce îți dă firea?
Firea pământească luptă
Împotriva Duhului mereu,
Dar a Duhului Sfânt șoaptă
Vine de la Dumnezeu.
Firea are lucruri slabe,
Lemne, fân, trestie-înaltă,
Ce par tari într-o zidire,
Dar focul le arde îndată.
Duhul Sfânt zidește aur,
Pietre scumpe și argint,
Ce prin foc primesc valoare,
Nu se spulberă subit.
Duhul Sfânt zidește mila,
Fapta bună și blândețea,
Pe când firea lăcomia,
Răutatea și tristețea.
Dragostea și dărnicia
Nu sunt roade ale firii,
Ci doar Duhul le rodește,
Căci în fire e mândria.
Pocăința și iubirea
Sunt a Duhului. Iar firea. .
Ea vrea numai desfrânarea,
În păcat să-ți ai trăirea.
Ale Sfântului Duh fapte
Sunt legate de Hristos.
Nu-s legate de păcate,
Nici de omul păcătos.
Gândurile tale toate
Roabe ale lui Hristos să fie,
Și atunci ai să vezi roade
Ale Duhului, spre veșnicie.