Ce-ar fi Doamne viaţa noastră
fără fraţi şi rugăciune,
când în lume-i totul numai
temeri şi deşertăciune?

Ce-ar fi bucuria noastră
fără starea Ta de faţă
când e numai spurcăciune
în ce lumea se răsfaţă?

Ce-ar fi lacrimile noastre
fără dulcea Ta lumină
când în orice plâns din lume-i
numai patimă şi vină?

Ce-ar fi-n gândurile noastre
fără-ndemnurile Tale
când doar curse şi primejdii
sunt în lume pe-orice cale?

Ce-ar fi-n inimile noastre
fără-a Ta iubire sfântă
când e numai chin şi blestem
tot ce-n lume se frământă?

... O, de când Te-avem pe Tine
şi ne dai atâta pace
chiar şi pentru-această viaţă
nu ştim preţui cât face!