Ce-nalt e Doamne necuprinsul
nemărginirilor cereşti,
ce darnic ni-l dezvălui noaptea
iar ziua cum ni-l tăinuieşti!

Ce limpede ne-araţi Tu Noaptea
frumseţi şi depărtări şi căi
nestrăbătute şi-nţelese
decât prin Duh de paşii Tăi.

Privesc - şi ochiu-mi oboseşte
de-ntinsul lor nestrăbătut,
căutarea drumul şi-l tot creşte
dar duhu-mi zace proşternut.

Mii de-ntrebări s-ar vrea ştiute
dar cad neputincioase-n gol
- din câte zări nestrăbătute
mă-nchide-al trupului ocol!

- Dar cât de fericit mi-e gândul
că mâine voi ţâşni slăvit
din coaja mea de trup vremelnic
spre-acel Etern nemărginit.

Că duhul meu, trecând prin larguri
va fi un imn tot mai frumos
purtând pe-ntinderi şi pe veacuri
ecoul slavei lui Hristos.