Doresc să Te privesc pe Tine -
de dragul cui au suportat
în lume, fericiţi, şi viaţa
şi moartea mii şi mii de sfinţi.
De dragul cui viaţa sfântă
a mii de tinere fecioare
s-a despărţit de-a lumii bunuri,
de promisiuni şi de părinţi...

De dragul Cui şi rândunica,
privind spre ceruri, cântă dulce,
chiar dacă e uscată creanga
pe care trebuie să stea.
De dragul cui stă să-nflorească
salcâmii fericiţi pe coastă,
chiar dacă-i toamnă şi sub brume
curând podoaba va cădea...

... Doresc...
dar când privesc spre Tine,
nu ştiu - cu lacrimi, ori cu soare,
ori cu minuni se umplu ochii...
- şi nu mai pot nimic vedea.

Isuse, dă-mi lumina sfântă
ce, şi pe cald, şi pe răcoare,
şi singură, şi prin mulţime
să-mi ţină pururi urma Ta.