Frumoasă-i căsnicia când soțul e un sfânt
și când soția bună cinstește-al lui cuvânt;
atunci le dă și Cerul din plin al lui belșug
și-o astfel de-nsoțire e cel mai dulce jug...

Dar când căminu-acesta e far' de nici un fiu,
sunt clipe-n care totul le pare un pustiu;
tulpinile-s frumoase, dar fără nici un ram -
așa era 'nainte căminul lui Avraam...

Dar el avea credință, atât câtă cerea
puterea împlinirii minunii ce-o dorea
și ca răspuns acestei credințe, i s-a dat
făgăduința unui fiu binecuvântat.

Ce fericită Sara era cu-Avraam, privind
spre Cerul plin de stele cu mii de mii lucind!
- Încearcă să le numeri! - el îi zicea duios -
așa ne va fi-odată tot neamul credincios...

Avraam avea această credință-n Dumnezeu,
pe când sărmana Sara se îndoia mereu;
dar dac-a stat alături de soțul credincios
a fost și ea aleasă strămoașa lui Hristos...

*

Voi, Sarele de astăzi, ce Dumnezeu v-a dat
un soț, om al credinţei şi binecuvântat,
Fiți şi voi la 'nălțimea credinței lui, mereu,
ca să vă dea aceeași răsplată Dumnezeu!