Să fii om de caracter

Nu ți-am cerut, o, Doamne bogății,
Tu totul despre mine știi...
Doar strictul necesar mi l-am dorit
Doar cu atât m-am mulțumit.

Însă pentru suflet mai multe ți-am cerut
Și Tu mi-ai oferit atâta cât ai vrut:
Un suflet bun, o inimă curată
Să-ți pot sluji în viața asta Tată.

Blândețea zi de zi să mă însoțească
Și să mă port cu dragoste frățească
Chiar și cu cei ce de rău mă vorbesc
Când inima rănită îmi lovesc.

Aș putea și eu să le întorc vorba înapoi
Dar nu vreau să arunc cu piatra, sau noroi,
Însă tac, rabd că Domnul m-a învățat
Să-i iubesc pe toți necondiționat.

Bunătatea la loc de cinste să fie
Până voi pleca în veșnicie,
Evlavia și cinstea să mă însoțească
Și iubirea în inimă să crească.

Pacea lăuntrică s-o am întotdeauna
Și liniștit(ă) să fiu întruna,
Să fiu om de caracter
Până voi ajunge în cer.

Al meu comportament să fie
Unul bun pentru vecie,
Căci în viață buna reputație
E cinstea, blândețea și omenia, ...

Să fii corect, bun și cumsecade
După cum omului bine îi șade
Că viața trăită în sfințenie
Aduce omului neprihănire,

Căci cei ce se poartă în chip cuviincios
Se luptă să placă lui Hristos.
Să fim oameni de omenie
Până vom ajunge în veșnicie.

Ca și mine îți dorești
Cele sfinte să împlinești
Și dacă vom avea voință
Vom avea și biruință.
Amin