SUB CLAR DE LUNĂ
Sub clar de lună, povești de amor zăresc,
Privind, mă apucă un tremur, mai multe îndrăznesc,
De la fereastra casei doar luna și cu mine,
Vedem povești de dor, cu dragostea e bine.

Un martor nevăzut sunt eu, luna se vede,
Orice poveste în parcuri, cu luna, ea se pierde,
Privesc, luna-i sublimă, de ar putea vorbi,
Aș sta cu ea de vorbă, povești multe aș sorbi.

Lumina lunii, umbre de trupuri îmbrățișate,
Povești ce spune luna, de alții sunt uitate,
Sub clar de lună totul e limpede mereu,
Căci luna luminează și viața nu-i clișeu.
Emilia Dinescu