Splendori de nedescris ai părăsit;
Din slavă-n umilință-ai coborât.
De ce Isuse-n lume ai venit,
Când lumea Te-a respins și Te-a urât?
De dragul tău, pentru că te-am iubit!

Când ucenicii toți au adormit,
Iar iadul se-agita înverșunat,
De ce-ai rămas Isuse neclintit
În Ghetsimani, și nu ai renunțat?
De dragul tău, pentru că te-am iubit!

Când judecat ai fost și osândit,
Lovit cu pumnii, umilit, bătut,
Batjocorit, scuipat și pălmuit,
De ce Isuse ai rămas tăcut?
De dragul tău, pentru că te-am iubit!

Pe cruce-n chinuri groaznice-ai murit
Deși n-ai săvârșit nici un păcat.
De ce ai acceptat să fii zdrobit
Isuse, Miel divin nevinovat?
De dragul tău, pentru că te-am iubit!

Ce grație, ce har nemărginit
Mi-ai dat Isuse, Fiu de Dumnezeu,
Și cu ce preț enorm m-ai prețuit
Când viața Ta Ți-ai dat-o-n locul meu!
Mă-nchin și-Ți mulțumesc că m-ai iubit.