Îngerii de la mormânt


Femeile au pornit
La mormântul lui Isus
Între ele au vorbit,
Căci multe avea de spus.

Nedreptatea, ce-au văzut
Pe toate, le-a înspăimântat
Cu balsam să-L ungă, au vrut
Tot, trebuia terminat.

Dar uimite, toate au fost
Căci mormântul, gol era
Fâșii albe erau jos
Dar Cel mort de acol, lipsea

Au crezut, că L-au furat
Pe Domnul lor preaiubit
Și degrabă au alergat
Pe ucenici, i-au vestit.

Au pornit cu toți degrabă
Mormântul, gol l-au aflat
Au putut cu toți să vadă
Minunea, ce s-a întâmplat.

Isus, Mariei se arată
Când stătea lângă mormânt
Era tare supărată
Doar cu E, l era în gând.

Dar Isus, nu mai era
Dar doi îngeri a văzut
Și plângând ea le spunea
Că al ei Domn, a dispărut

S-a întors și a văzut
Un om, care o privea
Că-i grădinaru-a crezut
Și acum, cu El vorbea

Despre Domnul ei iubit
Care acum nu mai era
Nu știa că i-a vorbit
Cel, pe care-L căuta

Tristețea ei, s-a văzut
Iar Domnul cel bun, milos
I s-a făcut cunoscut
I-a spus, că El e Hristos

Numele i l-a rostit
Maria, înlăcrimată
A înțeles cine a vorbit
Și s-a înveselit de îndată.

Amin

Câmpia Turzii, 17 aprilie 2025