Când iubirea tace, este glasul Său,
Căci și în tăcere, este Dumnezeu,
El și-atunci lucrează, nu descuraja,
Stai în așteptare, să vezi slava Sa.

Timpul când se-oprește, să nu fii grăbit,
Căci din cer oprirea, El a hotărât,
El desparte ape, ca să poți vedea,
Malul suferinței, ce stă-n fața ta.

Umbre când se-adună, șoapte-n jurul tău,
Crede... prin credință, vine Dumnezeu,
Chipul îți cioplește, ca să fii ar vrea,
Cum a fost odată, El sub crucea grea.

Dacă încercarea, iarăși a venit,
Bucuros în toate, fii... și neclintit,
Orice încercare, este har de sus,
Încercat e omul, frate cu Isus.

Când se-aude cântul, vântului sosit,
Tu să fii pe cale, cel de neclintit,
Să aștepți lumină, cerul îți va da,
Dacă-n umilință, o vei aștepta.

Să nu lași vre-o teamă, pasul a-ți opri,
Cu Isus pe cale, poți doar birui,
Valea când ve-i trece, fii doar bucuros,
Chiar și-acolo-n vale, frate ți-e Hristos.
Amin