Când privesc la Tine Doamne,
Mă înveselesc mereu,
Fericirea cea mai mare,
Numai Tu-mi ești Dumnezeu.

Tu-mi ești alinarea vieții,
Nu mi-e greu când încercat,
Sunt de valul ei pe cale,
Ce încearcă ca să cad.

Când privesc spre ceruri Doamne,
Văd cât Tu ești de frumos,
Oricât lupt-ar fi de mare,
Sunt mereu doar glorios.

Nu mă tem când iarăși noaptea,
Își arat-un răsărit,
Printre stele văd lumina,
Ce mă face fericit.

Nu mă tem de clipa care,
Singur spune ca eu sunt,
Căci mi-ai dat Isus credință,
Am cu cerul legământ.

Duhul sfânt mă însoțește,
Căci o țintă doar am eu,
Să urc dealul suferinței,
E cu mine Dumnezeu.

Când privesc spre Tine Doamne,
Lacrimi vărs de bucurii,
Așteptarea-mi dă putere,
Să aștept până revii.

Dorul inima îmi umple,
Să îți cânt doresc mereu,
Vad lucrarea Ta măreață,
Minunat ești Dumnezeu.

Bucuria mântuirii,
Împlinire mi-a adus,
O dorință de-a ajunge,
Vreau în Țara cea de sus.

Vremea flacăra nu-mi stinge,
Te iubesc cu foc aprins,
Peste vremi mă poartă brațul,
Ce pe cruce s-a întins.
Amin