Vremi din urmă azi veniră, judecată au adus,
Însă nu e judecata, cea care va fi de sus,
Este una omenească, chiar între surori și frați,
Vrăjmășia este focul, între ei... sunt tulburați.

Se lovesc cu vorbe grele, lasă răni în urmă lor,
Mulți aleargă, cred că urcă, dar sunt cei care cobor,
Căci iubirea cea de sine, în popor s-a așezat,
Banul este la putere, Domnul astăzi e uitat.

Case-nalte se înalță, lăcomia a pătruns,
Stau în frunte azi slujbașii, cu păcatul greu ascuns,
O cântare e o artă, un talent ce-i promovat,
Teologii stau în față, harul este alungat.

Calatori prin lumea-ntreagă, nume-și iau... misionari,
Văduvele și orfanii, sunt uitați căci nu sunt mari,
Locul cel de cinste astăzi, omu-l are... nu Isus,
Căci mândria stă în frunte, rostul ei nu-i mai ascuns.

Pocăința e trăită, fiecare-n al său vis,
Calea largă e părerea că sfârșește-n Paradis,
Zâbmbete ascund azi ura, răutatea a pășit,
Chiar în casa de-adunare, unde Domnul nu-i primit.

Cu programe aranjate, spectatorii își uimesc,
Însă gândul lor e-afară, căci nu-i har Dumnezeiesc,
Harul legături dezleagă, nu fac idoli și nici fani,
Nu bârfește, și nici frații, nu îi vinde el pe bani.

Vremea este de pe urmă, după cum cândva vestea,
Duhul sfânt prin gura celui, pocăință ce-o trăia,
Alergarea e la capăt, vine Cel ce va veni,
Lupta este tot mai mare, dar îndată va sfârși.
Amin