Sub spinii ce-aduceau durere,
Doi ochi spre cer mereu priveau,
Tăcut urca un deal Sub cruce,
Isus... când bicele loveau.

Sub răni adânci de judecată,
Pe-o cruce dragostea stătea,
S-avem cu toții mântuire,
Sub grea durere... doar tăcea.

Sub ura care de pe margini,
Spre El ocară arunca,
Batjocorit... lovit de oameni,
Povara grea... tăcut răbda.

Disprețuit ducea păcatul,
Dar nu era păcatul Său,
De-al meu era împins la moarte,
A fost împins și de a-l tău.

Sub arșița de soare-aprinsă,
El înapoi nu a privit,
Din dragostea nemărginită,
El s-a lăsat batjocorit.

Privirea Lui neaplecată,
O mântuire ne-a adus,
Era Străin dar era Rege,
Era Mesia El... Isus.

N-a fost crezut ca e Stăpânul,
N-a fost crezut că-i Dumnezeu,
Sub crucea grea însângerata,
A dus El tot ce-a fost mai greu.

E-o tain-adâncă aplecarea,
Prin ea El ne-a răscumpărat,
Smerit în dragostea cerească,
El mântuire-n dar ne-a dat.
Amin