Ploaia harului
autor: Nichifor Nicu
18/04/2025. ora: 00:50

Vine ploaia harului să-ți inunde-a ta ființă,
Să îți copleșească viața, să te umple de credință.
Să-ți învioreze iar sufletul ce-a așteptat
Zile de înviorare, harul Sfânt și minunat.

Curg din ceruri picuri calzi, blânzi ca roua dimineții;
Ei alungă îndoiala și-aduc harul sfânt al vieții.
Pe ogorul inimii, ce-a fost cândva părăsit,
Se ivește iar lumina Dumnezeului slăvit.

Vine Duhul Sfânt cu pace, peste tine lin coboară,
Să îți vindece durerea, să te scape de povară.
Te-nvelește-n bunătate, te pătrunde c-un fior
Și te vindecă în suflet Dumnezeul Salvator.

Se aude-n vânt o șoaptă, este-un glas plin de iubire;
El te cheamă către viață, către sfânta împlinire.
Și din stâncă izvorăște apă vie, cristalină,
Pentru tine, căci tânjești după pacea Lui divină.

Cade-n inima zdrobită ploaia sfântă, răcorind
Tot ce tu ai îngropat și acuma roadă prind.
Se-nnoiește firul vieții, se aprinde-un nou avânt,
Căci în tine se revarsă bucuria din Cuvânt.

Mâna Celui Veșnic vine, te ridică blând, ușor,
Te înalță dintre umbre, te învăluie-n fior.
Ochii tăi privesc în zare, unde stelele sclipesc,
Unde îngerii și harul pe cei sfinți îi pregătesc.

Când cazi pradă slăbiciunii, El te strigă iar pe nume,
Te ridică-n bunătatea-I, îți aduce vremuri bune.
Harul Lui nu are margini, dragostea-I n-are sfârșit;
E izvor ce curge-n tine, ne-ncetat, de neoprit.

Lasă ploaia revărsată să pătrundă-n gândul tău,
Să-ți aducă vindecare și să uiți tot ce-a fost rău.
Ține-te strâns de lumină, prin curaj și prin putere -
Biruința vine clar, fără nicio-ntârziere.

Fie noaptea cât de densă, fie ziua cât de grea,
Harul Lui îți dă puterea să Îl simți în viața ta.
Nu e vale prea adâncă, nici furtună ce răpune,
Când în tine e credința și-L urmezi pe Cel ce spune:

„Vino, fiul Meu, aproape, Eu ți-am scris un viitor,
Peste care plouă harul, din Hristosul iubitor.”
Și așa, cu suflet plin, hai, te-nchină Mielului,
Mulțumind că ești cuprins de fiorul Cerului.

Căci în interiorul tău, unde-ai rătăcit stingher,
Se arată azi o cale, desenată chiar din cer.
Nu mai mergi prin beznă rece, nu mai plângi neauzit -
Domnul vine cu o șoaptă: „Te-am iubit și te-am sfințit.”

Ploaia harului se-ntinde peste câmpul cel sărman,
Îi dă viață, îl îmbracă în veșmântul suveran.
Florile nădejdii-n suflet înfloresc din nou, ușor,
Căci răsar sub stropi de slavă și sub harul salvator.

Și în tine-ncepe viața ca o primăvară nouă,
Răsărind din răni adânci azi o inimă ce-i nouă.
Harul spală ce e vechi, tot ce-i nefolositor,
Le transformă-n mărturie pentru omul muritor.

Nu e lacrimă pierdută, nici suspin trecut, uitat;
Totul a fost strâns, sfințit și-acuma transformat.
Fiecare pas ți-e scris cu lumină pe cărare,
Și pășești sub stropi de har către binecuvântare.

Iar când totul va-nceta și furtuna s-a oprit,
Vei simți că-n tine arde focul ce te-a înnoit.
Ploaia harului te umple, noul început se-arată -
Viața ta-i o mărturie jos, în lumea-ntunecată.

Iar când totul se sfârșește și se stinge-al vieții cânt,
Să rămâi cu El alături și purtat de Duhul Sfânt.
Căci în stropii ce te spală și în harul coborât,
Este viața cea eternă și un cer fără sfârșit.