CAND VALURILE



Când în valuri ajungi vreodată...
Şi de valuri eşti departe dus,
O singură speranţă îţi-e dată,
Întinde grabnic mana Lui Isus.

Când valurile vin peste tine...
Şi durerea... te chinuie rău.
Nu uita, curând El revine!
Şi vei uita, tot ce-a fost greu.

Când valurile lovesc frenetic...
Şi barca vieții abia mai pluteşte.
Rugăciunea-i generator energetic,
Iar vegheatorul Isus, cârmuieşte.

Când valurile urlă-nspumate...
Şi vin grămadă... ca să lovească,
Energiile din rugăciuni adunate,
Fac credinţa... mai mult să crească.

Când valurile dezlănţuie uraganul...
Şi vor să măture tot în calea lor,
Aminteşte-ţi... că Isus e stăpânul,
El opreşte furtuna, valu-i trecător.

Când valurile în Ţunami se transformă,
Năvălind... de pe stâncă să te doboare,
N-au putere... oricât ar fi furia de enormă.
Tu... sub aripile Lui Isus, ai scăpare.

Când valurile răutăţii dau năvală...
Şi ura se transformă în ciclon,
Când norii furtunoşi vin în spirală,
Credinţa în Isus... fă-ţi fanion.

Când valurile vin, lipeşte-te de Isus,
Nicicând să nu te depărtezi de El.
Pe calea veşniciei priveşte în sus,
Curând s-arată norul... cu Emanuel.
Amin!