IUBIRE PROFUNDA


Pământul cuprins de întuneric,
Se dezvăluie în lumina cerească.
Cuvântul întrupat în chip feeric
Un plan divin are să-împlinească.
Pătrunde-n adâncul inimii, iubirea,
Cu energia sacră-n clipele grele.
Din chinul păcatului, stoarsă e firea,
Trece de moarte spre eternele stele.

Prețioasa iubire revărsată la cruce,
Surpă postamentul ridicat de infern.
Polarizează raza... pe calea ce duce,
În cetatea nemuririi din cerul etern.
Singura jertfă, ce calcă peste moarte,
La cruce a pus vieții vie temelie.
Cel despre care vorbește Sfânta carte,
Dă învierea în dar... prin jertfa Sa vie.

Iubirea profundă... cuvânt al nemuririi,
Peste păcătoasa ce-n groapa morții eram,
A lăsat... să picure... sângele izbăvirii.
Mi-a dat iertarea, pe care n-o meritam.
Pătrunde în adâncul inimii mele
Iubirea sfântă... cum nu mai există.
Cu energia sacră în clipele grele,
Cu razele luminii... care persistă.

Cum aș putea să măsor iubirea,
Ce-ntrece orice închipuire umană?
Mintea... nu poate cuprinde nemărginirea.
Văd... cum iertarea harul iubirii emană.
O iubire profundă, ce metamorfozează
Orice făptură răpusă de veninul păcatului.
O iubire profundă. ce veșnicia păstrează
Inimilor ce nădăjduiesc în bunătatea Lui.