În casa iluzorie-a lui Plato
Mă strecuram să-mi răstignesc părinţii
Blindat precum un caporal din NATO
Decis a apăra cazarma minţii.

Idei ce mor, roind în abundenţă,
Cu cicatrici pe piept nevindecate
Ningeau morbid un veac de somnolenţă
Din care mă-nfruptam pe săturate.

O pravilă mi-a înfundat cărarea
Pe care visele-n galop de zebre
Pe sănii iuţi, sfidând înfrigurarea,
Goneau spre mâine în cirezi funebre.

Pe drumul raţiunii umaniste
Am întâlnit Credinţa şi Iubirea,
Cereşti şi apte, de ne-nvins juriste
Care m-au cununat cu Nemurirea.

Sunt astăzi rupt de şatrele minciunii
Sorb înţelept dulceaţa mântuirii
Şi-n toamna vieţii zbor precum lăstunii
Mai 'nalt decât înverşunarea firii.

La Golgota, maladroidă vina
Mi-a fost spălată-n râu de suferinţi!
Azi, şapte aripi, mari cât e lumina,
Străbat Lacteea sfintei năzuinţi.

Căci Logosul venit în trup de humă
Mi-a spart icoana falselor oglinzi
Şi-n cioburile minţii, ca arvună,
Un rug mi-a pus, potent când îl aprinzi.

Curgând din ieri, prin astăzi, către mâine
Şuvoi de pace mă inundă calm!
Trăiesc să fiu ca El - izvor şi pâine–
Şi porumbel de dragoste. Şi psalm.