INTILNIRE
Pe poteca de pe munte
Ce coboara jos la vale,
Trist cu fata inlacrimata
Cobora un om cu jale.
Miinile-i erau strapunse
Fruntea-n spini incununata
Si purta in spate crucea
Si avea fata insingerata!
Dar avea privirea blinda
Ca o raza de lumina!
Parul parca-i era aur
Fata parca-i era crin.
M-am oprit, i-am dat binete
Dar deodata ce vazu-i,
Ca in miini purta o rana
Semnul urmelor de cui.
Am oprit o clipa pasul
Si am privit la el mirat!
L-am rugat apoi sa staie
Si apoi l-am intrebat.
DOAMNE unde te duci iarasi?
Cerul de ce l-ai lasat?
Si de ce ai capul iarasi
Tot cu spinii incoronat?
Da ai fost cindva odata
Acum doua mii de anii!
Cu tilharii pe GOLGOTA
Rastignit de ai tai dusmani.
Nu vezi: TU cum omenirea
Tie-ti cinta osanale,
In BISERICI si pe munte
Cinta slava ta cea mare!
Dar mi-a spus, strainu acela
Printre lacrimi si suspine
Iar povestea, vieti sale
Se scurgea in lacrimi amare.
Am venit intia ora
Veacurii..multe..multe-n urma
Si am vrut sa imi strig poporul
Ca pe mielusei in turma.
I-am iubit cu asa iubire:
Cum in viata n-am iubit
Chear pe Tatal Sfint din ceruri
Pentru ei l-am parasit.
Am rabdat multe batjocuri
Si ocara am purtat,
Ei din spini cei teposi
Cununa cunununa mi-au impletit.
N-am zis, nimanui o vorba
Fiindca tare i-am iubit
Chear si slava mea cereasca,
Pentru ei am parasit.
Si acum iata, umblu singur
Iar prin lumea asta mare
Si ne-am intilnit, alaturi
Doi straini pe o carare.
Ca port crucea iar in spate
Si am iarasi semn de cui
Nu e vina mea aceasta
Nu e vina mea o nu-i!
Crezi oare ca fost deajuns
Rastignirea mea odata?
Ca mi-am dat ca jertfa viata
A mea viata fara pata.
Crezi ca-mi trebuie sa-mi cinte?
OSANA din guri spurcate
Cind in miini si in picioare
Rnele-s nevindecate.
Fiindca si aztazi in vreunul
Chipul IUDEI mai apare,
Sa ma vinda intr-o seara
Cu-o stranie sarutare.
Acum sti, ca acestia spini
Si in spate greaua cruce
Prin a lor pacate grele
Mi-le pun din nou amice.
Mi-a zimbit cu duiosie
Mina lui pe cap mi-a pus,
A zis pace asa in soapta
A pierit apoi s-a dus.
Si pe cind priveam eu crucea
Jos in mijlocul carari!
M-am trezit dar eram singur
Singur pe intinsul zari.
...amin... 23.08.08
Ce coboara jos la vale,
Trist cu fata inlacrimata
Cobora un om cu jale.
Miinile-i erau strapunse
Fruntea-n spini incununata
Si purta in spate crucea
Si avea fata insingerata!
Dar avea privirea blinda
Ca o raza de lumina!
Parul parca-i era aur
Fata parca-i era crin.
M-am oprit, i-am dat binete
Dar deodata ce vazu-i,
Ca in miini purta o rana
Semnul urmelor de cui.
Am oprit o clipa pasul
Si am privit la el mirat!
L-am rugat apoi sa staie
Si apoi l-am intrebat.
DOAMNE unde te duci iarasi?
Cerul de ce l-ai lasat?
Si de ce ai capul iarasi
Tot cu spinii incoronat?
Da ai fost cindva odata
Acum doua mii de anii!
Cu tilharii pe GOLGOTA
Rastignit de ai tai dusmani.
Nu vezi: TU cum omenirea
Tie-ti cinta osanale,
In BISERICI si pe munte
Cinta slava ta cea mare!
Dar mi-a spus, strainu acela
Printre lacrimi si suspine
Iar povestea, vieti sale
Se scurgea in lacrimi amare.
Am venit intia ora
Veacurii..multe..multe-n urma
Si am vrut sa imi strig poporul
Ca pe mielusei in turma.
I-am iubit cu asa iubire:
Cum in viata n-am iubit
Chear pe Tatal Sfint din ceruri
Pentru ei l-am parasit.
Am rabdat multe batjocuri
Si ocara am purtat,
Ei din spini cei teposi
Cununa cunununa mi-au impletit.
N-am zis, nimanui o vorba
Fiindca tare i-am iubit
Chear si slava mea cereasca,
Pentru ei am parasit.
Si acum iata, umblu singur
Iar prin lumea asta mare
Si ne-am intilnit, alaturi
Doi straini pe o carare.
Ca port crucea iar in spate
Si am iarasi semn de cui
Nu e vina mea aceasta
Nu e vina mea o nu-i!
Crezi oare ca fost deajuns
Rastignirea mea odata?
Ca mi-am dat ca jertfa viata
A mea viata fara pata.
Crezi ca-mi trebuie sa-mi cinte?
OSANA din guri spurcate
Cind in miini si in picioare
Rnele-s nevindecate.
Fiindca si aztazi in vreunul
Chipul IUDEI mai apare,
Sa ma vinda intr-o seara
Cu-o stranie sarutare.
Acum sti, ca acestia spini
Si in spate greaua cruce
Prin a lor pacate grele
Mi-le pun din nou amice.
Mi-a zimbit cu duiosie
Mina lui pe cap mi-a pus,
A zis pace asa in soapta
A pierit apoi s-a dus.
Si pe cind priveam eu crucea
Jos in mijlocul carari!
M-am trezit dar eram singur
Singur pe intinsul zari.
...amin... 23.08.08
Aceasta poezie este inspirat dintr-un vis pe care l-am avut intr-o noapte ,care s-a derulat exact ca in versurile poeziei,eu cred ca acest vis a fost un semn de la domnul sa fiu mai treaza si mai veghetoare.
Statistici
- Vizualizări: 3036
- Export PDF: 55
- Comentarii: 4
Opțiuni
Neemia 9:17 n-au vrut să asculte şi au dat uitării minunile pe care le făcuseşi pentru ei. Şi-au înţepenit grumazul şi, în răzvrătirea lor, şi-au pus o căpetenie ca să se întoarcă în robia lor. Dar Tu, Tu eşti un Dumnezeu gata să ierţi, îndurător şi milostiv, încet la mânie şi bogat în bunătate. Şi nu i-ai părăsit
o poezie minunata... ne aduce aminte de multe lucruri :( ... !!!
Poezia aceasta am recitat-o cind eram de 16-17 ani si acum am 56 de ani .Asa ca nu e recenta si majoritatea poeziilor pe care le-a scris Maria Bojor sint f. vechi. Asa ca nu stiu ce sa cred si nu poate fi compusa in 23-8-2008.Te rog sora sa lamuresti lucrurile cu privire la poeziile acestea vechi. D-l sa te ajute.Amin
a fost compusa in urma cu multi ani este compusa de aceasta persoana dar sub numele purta inainte de casatorie iar data aferenta este data postari pe acest site,iar si iar explicati .Cu stima si respect.