Cel cu vorba mincinoasă
E la fel ca cel ce fură.
Și rușine și pedeapsă
Peste amândoi se varsă
Să le-mpartă pe măsură,
Singuri ei și le făcură.

Cel ce minte-n tinerețe
De diavolul înșelat
E tâlhar la bătrânețe,
E un om cu multe fețe.
Că păcatul ne-ndreptat,
Zămislește alt păcat.

Pe cel ce te-a-nșelat odată
Și cu minciuna l-ai aflat,
Nu-l poți crede altă dată
Chiar de la rău să se-abată.
Chiar când spune-adevărat,
Nu-l poți crede că-i pătat.

La omul cel lăudăros
Totdeauna să veghezi.
Ca el nu e mincinos
Toate le spune pe dos,
Și din ce cu ochii vezi
Jumătate doar să crezi.

Nici când spune adevărul
Nu-l mai crezi pe mincinos,
Fiindcă l-a-nșelat păcatul.
Iar când a pierdut respectul,
Ce mai poate-avea frumos
Un pierdut fără Hristos?

Numai harul Celui sfânt
Prin jertfa de pe cruce
Poate-aduce celui frânt
Izbăvirea pe pământ.
De păcate să-l dezbrace
Liber să trăiască-n pace.
Amin.
(Vineri, 10 aprilie 2020)