Lacrima neplânsă s-a făcut o piatră
Prăvalintă toată la un sfânt mormânt
Când toți fariseii au vândut Lumina
Pe treizeci de galbeni, așa s-au mințit!
Cerul se coboară într-o rugăciune
Jalea și durerea străjuiesc un chip
Cel al Mamei Sfinte care-și vede fiul
Răstignit pe cruce, biciuit, lovit…
Cum să înțeleagă gloata vinovată
Că Maria arde într-un foc mocnit
Inima de Mamă, plânge și se roagă
Pentru Fiul lumii de mulți prigonit!
Prin mormânt de piatră trece chiar Lumina
Sfântul zămislit pentru a învia
Flacăra credinței și-a iubirii sacre
Să ne lumineze ca-într-o noapte grea.
Cerul și pământul sunt în sărbătoare
Pomii dau în muguri, păsările-n cânt
Osana răsună, viața biruiește
Piatra -i prăvălită de pe sfânt mormânt!
Se sfădesc mai marii să ascundă taina
Rătăcirea lumii să nu vină iar
Dar lumina sfântă peste tot se înalță
Jertfa de iubire nu e în zadar!
Corul de arhangheli, domni și împărații,
Slavă dau în ode, psalmi și liturghii
Veșnicia clipei arde neputința
Peste vremi de neguri tece Biruința!
autor Camelia Cristea