Se lasă noaptea pe întreg pământul,
Se scutură și luna de pe cer;
Satan e-aici și tulbură adâncul
Cu piedici noi, căci el e Lucifer.

Cohorte ce împiedică-omenirea
Să se trezească azi din somn de moarte
Căci nu e mult și va veni răpirea
Cum Domnul ne vorbește-n sfânta carte.

E-atât de clar și semnele ne-arată
Că Mielul sfânt e-aproape ca să vină
Să judece-omenirea cu dreptate.
Ridică-te și nu mai sta in tină!

Nu mai privi indiferent afară
Cum lumea în păcat e scufundată
Căci Eu te chem a nu știu a câta oară –
Ascultă vocea dulce-a unui Tată!

Te îngrijorezi de ziua cea de mâine
Și planuri mari și multe ți-ai făcut,
(Cum să-ți mărești hambarele de grâne);
Și timp de suflet nu ai mai avut.

E omenirea toată-n agonie,
Aleargă dintr-o parte-n alta de pământ
Și-n rea-voință, pizmă și trufie
Pierdut-a tot ce e mai bun și sfânt.

Iar tu, ce spui că ești drept-credincios,
Adună-ți nestemate pentru suflet
Și, aruncând tot ce e vicios,
Să fii curat în fapte și în umblet.

De ești cuprins de-adâncă-ngrijorare
Și necredința te-a cuprins in pripă,
Iar inima ti-e plină de întristare,
Privește-n sus și ochii ți-i ridică.

Furtuna nu e pentru totdeauna
Nici lumea nu e vesnică-aici, jos;
Dar cel ce-n lume a adus minciuna
Ți-aduce gânduri fără de folos.

În drumul tău, pe muntele credinței
Sunt lupte mari și-i greu de-naintat,
Dar tu, privind spre zorii biruinței,
Izbândă vei primi neapărat.

În urmă va rămâne amintirirea
C-am fost cândva aici, pe-acest pământ…
Am suferit ca așa ne-a fost menirea,
Dar in curând vom fi cu Tatăl sfânt.
Amin!
17/4/2025 Dumbraveni-Suceava