Azi te- ntreb, deal golaș, dacă-n nopți de nesomn,
Printre ierburi și flori l- ai văzut pe- al meu Domn?
Ai cuprins cu- al tău braț fruntea Celui Preasfânt?
Și ai pus așternut flori de mirt, pe pământ?

Azi te- ntreb: Ai uitat de Isus și tâlhari?
Ai uitat de Pilat, de preoții cei mari?
Ai uitat și de gloata ce-amarnic striga:
-Vrem să moară Isus, pe Baraba a-l salva!

Ai uitat lemnul plâns și cu sânge pe el?
Lancea grea sfâșiind trupul Blândului Miel?
Ai uitat drumul greu care locul menit,
Unde Domnul Preasfânt a răbdat și-a murit?

Azi te-ntreb, deal pustiu, dacă-n nopți de catran
Mai suspină vreo frunză uscată, sau ram?
Mai auzi fremătând, în grădini, sub măslini,
Trupul frânt de păcat, de trădare și vini?

Blestemat ești pe veci, deal golaș și pustiu,
Să nu-ți curgă pe culmi cer senin-azuriu!
Să suspini neîncetat, să te bată doar vânt,
Cât va fi să rămâi înălțat pe pământ!