În Tine, o, Doamne-mi doresc Desfătarea,
Izvorule-a toate ce-nseamnă Frumos...
Și-a mea împlinire nu-și afle cărarea
Deplină, deplină, decât în Hristos!

Iubeam orice floare, iubeam orice rază,
Iubeam orice cântec al sfântului dor
Și-a lui adiere de taină și oază,
Simțind cum de ele duios mă-nfior...

Dar Tu spre-al meu suflet gonind după toate,
Flămând după toate, crezând că-s de Tin',
Cobori ca o pană, c-o Șoaptă aparte,
Și-mi dărui o pace de veșnic senin...

Precum niciodată lumina pătrunde:
Că-n Tine și-n nimeni vreodat' și-n nimic,
Spre Tine și, altfel, nicicum și niciunde,
Iubirea-mi întreagă s-o cânt și s-o strig... !

Cărarea coboară prin Valea adâncă
Și fără de raze și fără de flori...
Doar arșiță aspră, tăcere de stâncă
Și sete nestinsă, și-ai spaimei fiori...

Și care făptură cu ființa știrbită,
Ce nu își aflase în El tot ce-i drag,
Nu cade răpusă în Valea umbrită,
Pe veci să tot caute, cu suflet pribeag... ?


În Tine, o, Doamne-mi suspin Desfătarea...
Iubirile toate ființa-mi știrbesc
Și-n Valea adâncă-mi coboară cărarea -
Ah, fii-mi, scump Isuse, de-azi tot ce iubesc... !

22 Aprilie 2025