Doamne, vrei Te rog să iei
Nepăsarea și trufia,
Ura, bârfa, cleventirea,
Asprimea și lăcomia
Să le iei să le arunci
Într-o mare de uitare
Și să lași peste pământ
Ploaia Ta de îndurare
Căci de-o vreme, Tată Sfânt
Curg izvoare de suspine
Iar durerea este mare
Și nu-i nimeni s-o aline!
Oamenii trăiesc în teamă
De boli, valuri, sărăcie
Și în neputința lor
Nu gândesc la veșnicie
Însă dacă Tu, Părinte
Ai face o transformare
Și răul l-ai arunca
Într-o mare de uitare
Atunci cât de minunată
Ar fi viața pe pământ
Toți uniți de-a Ta Iubire
Și-alergând spre cerul sfânt!

Vulcan-23-04-2025
Mary